In varful lumii, uriasii ghetari din nordul Groenlandei – mult timp considerati a fi relativ stabili – sunt in dificultate, arata un nou studiu.
Pe masura ce oceanul se incalzeste, ultimele platforme de gheata ramase din Groenlanda slabesc rapid, destabilizand ghetarii din apropiere si amenintand cu consecinte potential „dramatice” pentru cresterea nivelului marii, potrivit studiului publicat marti in Nature Communications.
Rafturile de gheata sunt limbi de gheata plutitoare care ies peste ocean si actioneaza ca baraje care retin ghetarii pe uscat si incetinesc pierderea ghetii. Cand se topesc si slabesc, mai multa gheata de pe uscat este capabila sa alunece in ocean, adaugand la cresterea nivelului marii.
Oamenii de stiinta au analizat opt rafturi de gheata care sustin ghetarii din nordul Groenlandei, care impreuna detin suficienta gheata pentru a ridica nivelul marii cu 2,1 metri – aproape 7 picioare – in cazul in care se descompun si se topesc complet.
„Acesti ghetari sunt printre cei mai importanti ai calotei de gheata”, a declarat pentru CNN Romain Millan, glaciolog la Universitatea Grenoble Alpes din Franta si autor al studiului. „Sunt cei mai mari ghetari din Groenlanda.”
In timp ce ghetarii din alte parti ale Groenlandei au inceput sa piarda in masa in anii 1980 si 1990, el a spus, pana acum, cei din nordul Groenlandei „au ramas relativ stabili”.
Dar acest lucru pare sa nu mai fie cazul, potrivit studiului.
Millan si coautorii sai au folosit mii de imagini din satelit, impreuna cu modele climatice si masuratori de pe teren, pentru a intelege mai bine cauzele – si momentul – schimbarilor istorice si actuale ale straturilor de gheata.
Ei au descoperit o crestere „substantiala si pe scara larga” a pierderilor de gheata. Din 1978, platformele de gheata care sustin ghetarii din nordul Groenlandei si-au pierdut mai mult de 35% din volumul lor total, potrivit studiului. S-a descoperit ca, de la inceputul anilor 2000, trei s-au prabusit complet, iar restul de cinci se topesc si destabilizau ghetarii din apropiere.
„Putem vedea ca rafturile de gheata slabesc”, a spus Millan, „si acestea sunt informatii cheie noi pe care nu le cunosteam, pentru ca am crezut ca aceasta parte a Groenlandei este cu adevarat stabila”.
Pierderea de gheata a provenit dintr-un amestec de factori, a constatat studiul, inclusiv cresterea fatarii – bucati de gheata care se desprind pentru a forma aisberguri – si topirea la suprafata.
Dar motorul predominant a fost topirea bazala, unde curentii oceanici caldi topesc gheata de dedesubt. Intre 2000 si 2020, o „crestere pe scara larga” a ratei de topire bazala a urmat indeaproape o crestere a temperaturii oceanului, arata studiul.
Oamenii de stiinta au observat un impact direct asupra ghetarilor. Pe masura ce rafturile de gheata se topesc, „liniile de impamantare” – punctul in care ghetarul inceteaza sa atinga solul si incepe sa pluteasca – se retrag, a aratat studiul.
„Aceste granite naturale sunt intr-adevar parametrul cheie care indica stabilitatea ghetarului”, a spus Millan. Pe masura ce linia de impamantare se retrage, a adaugat el, „descarcarile de gheata in ocean incepe, de asemenea, sa creasca”.
Daca oceanele continua sa se incalzeasca, s-ar putea slabi definitiv rafturile de gheata, a spus Millan. „Si intr-un anumit interval de timp, ele s-ar putea prabusi chiar, ceea ce ar putea avea consecinte semnificative asupra contributiei calotei de gheata Groenlandei la cresterea nivelului marii.”
Regiunea joaca deja un rol important. Intre 2006 si 2018, topirea calotei de gheata a Groenlandei a contribuit la peste 17% din cresterea observata a nivelului marii, potrivit raportului.
Nu este posibil sa se dea intervale de timp pentru cand s-ar putea intampla un astfel de colaps, a spus Millan, dar schimbarile s-au produs rapid de la inceputul anilor 2000.
Dupa prabusirea platformei de gheata a ghetarului Zachariae Isstrom in 2003, descarcarea de gheata in ocean s-a dublat, potrivit studiului. Millan a spus ca atunci cand a vizitat ghetarul in 2016 si 2017, schimbarile au fost alarmante. El l-a descris drept „un haos de aisberguri tabulare”.
Viitorul ghetarilor va depinde in mare masura de ceea ce va face lumea pentru a reduce poluarea cauzata de incalzirea planetei, a spus Millan.
Raportul solicita monitorizarea continua pentru a evalua mai bine modul in care platformele de gheata vor raspunde la schimbarile climatice si, in special, pentru a se baza pe constatarile studiului despre procesul complex de topire bazala si impactul potential asupra cresterii nivelului marii.
„Acest lucru va oferi in cele din urma o perspectiva asupra viitorului acestor ghetari, precum si asupra soartei platformelor de gheata mai mari din Antarctica”, noteaza raportul. Un studiu recent in Antarctica a constatat ca topirea rapida a straturilor de gheata ale continentului poate fi acum „inevitabil” din cauza topirii de jos.
Sophie Nowicki, expert in calota de gheata in cadrul departamentului de geologie de la Universitatea din Buffalo, care nu a fost implicat in cercetare, a declarat ca descoperirile studiului sunt semnificative din cauza informatiilor pe care le ofera asupra surselor si declansatorilor modificarilor calotei de gheata din Groenlanda.
„Ceea ce este nou este inregistrarea „pe termen lung” si viziunea holistica a evolutiei platformei de gheata”, a spus ea pentru CNN. „Stiam ca topirea bazala a platformei de gheata este legata de temperatura oceanului, dar ceea ce este bine la acest studiu este ca ofera o idee mai buna despre momentul si amploarea schimbarii.”
Studiul adauga, de asemenea, la o intelegere generala a modului in care regiunile polare raspund la criza climatica indusa de om, a spus Nowicki.
Polii au fost candva vazuti ca „destul de plictisitori”, a spus ea, dar de cand oamenii de stiinta au inceput sa-i observe cu sateliti in urma cu aproximativ patru decenii, a devenit clar ca „acestea sunt regiuni dinamice, foarte fragile”.
Pe masura ce planeta continua sa se incalzeasca, a adaugat ea, „ar trebui sa fim ingrijorati de cat de repede au loc schimbarile, dar nu ar trebui sa fim surprinsi”.
