Contractele imperfecte cu care opereaza bancile moderne

7

Exista o lamentare clara cu privire la cauzele crizelor actuale. Exista si o tendinta certa de ascundere a adevarului si de punere a batistei pe tambal in aceasta privinta. Oricine e mai vinovat de criza actuala decat sistemul bancar si bancile centrale. S-a ajuns pana intr-acolo incat vina e aruncata in spinarea sectorului privat, care s-a abtinut brusc de la investitii sau de la consum, care refuza cu incapatanare sa mai duca o viata pe credit, oferit cu atata darnicie de bancile comerciale.

Evident ca necunoasterea cauzelor crizelor financiare duce la tot soiul de propuneri de reforma care mai de care mai ciudate (dobanzi cat mai apropiate de zero, bani cat mai globalizati si mai controlati politic, datorii publice scapate de sub control, deficite cat mai mari). Austeritate statului e tot mai incriminata de o lume obisnuita sa extraga rente la umbra statului asistential. Nici pietele si capitalismul nu sunt excluse din boxa acuzatiilor cu privire la criza.

O problema ramasa pe tapet de care nu se atinge nimeni este aceea a contractelor bancare cu care opereaza institutiile financiare moderne si la adapostul carora expansiunea creditului din nimic functioneaza in continuare (adevarata cauza a crizelor trecute, prezente si viitoare). Inainte de toate trebuie amintit ca pe piata capitalurilor exista doua tipuri de operatiuni majore:

1. Imprumutul de capital prin care capitalul rezultat in urma sacrificiului unor consumuri prezente sau trecute este transferat temporar din mana proprietarului in cea a utilizatorului si care, pe perioada transferului (pana la scadenta), poate face ceea ce doreste cu acel capital, fara ca detinatorul initial sa i-l poata cere inainte de scadenta. Pentru acest imprumut utilizatorul capitalului plateste o dobanda catre detinatorul initial al capitalului.

2. Depozitul de capital (bani) pe care individul il face la o banca din ratiuni de securitate si usurinta in manipularea banilor sai pastrati in rezerva pentru diferite scopuri (cash balance). Acest depozit se numeste depozit iregulat, avand in vedere omogenitatea banilor (banii in banca sunt depusi la comun cu alti bani si cand ii vrei inapoi banca nu-ti va returna aceiasi bani initial depusi). Pentru acest depozit detinatorul capitalului trebuie sa plateasca o suma de bani bancii pentru serviciile de depozit pe care aceasta le presteaza. Depozitul la vedere presupune ca proprietarul banilor depusi ramane in continuare deponentul initial care este singurul ce poate dispune de acei bani din contul sau (altfel ar fi vorba de un imprumut).

Capitalurile de pe piata sunt atrase de bancile moderne prin instrumente specifice numite depozite la termen, conturi de economii sau prin certificate de depozit. Acestea ar trebui sa fie imprumuturi pe care deponentii le fac in favoarea bancilor, cedand catre acestea temporar dreptul de utilizare asupra capitalului imprumutat. Pentru acest lucru primesc o dobanda. Pe langa aceste depozite la termen exista insa si depozitele la vedere. Ele apar sub forma contului curent de cele mai multe ori – un cont tranzactional din care se pot face tot felul de operatiuni bancare (plati, transferuri, depozite la termen). Unde se produce incurcatura?

Pentru depozitul la vedere (contul curent) se plateste o dobanda (e drept mica in cele mai multe cazuri). Mai mult, banca intelege acest depozit ca incluzand si o cedare de drepturi de folosinta si, de cele mai multe ori, imprumuta acesti bani. Paradoxul este ca o poate face simultan la mai multe persoane, datorita privilegiului oferit de rezerva fractionara. Adica depozitul la vedere are caracteristici si de imprumut bancar (dobanda platita, imprumutarea depozitelor la vedere catre altii, chiar simultan la mai multi deodata).

Pentru depozitele la termen (incluzand aici si conturile de economii si certificatele de depozit) exista intotdeauna posibilitatea de a le retrage inainte de scadenta cand doresti, fara a pierde foarte mult dintr-o astfel de operatiune (de cele mai multe ori doar dobanda datorata pana la scadenta si niciodata principalul). Cu alte cuvinte, aceste depozite la termen au caracteristici si de depozite la vedere.

De fapt, astfel de „contracte” sunt imposibile intr-o lume normala si pe o piata libera pentru ca nimeni nu ar depune ceva „la vedere” stiind ca imediat acel ceva este imprumutat simultan la mai multi deodata si nimeni nu ar lua un credit stiind ca oricand cel care l-a dat il poate lua inapoi. Aceste contracte imposibile pe piata libera, cu care opereaza bancile, fac parte din pachetul de privilegii cu care banca centrala a gratificat bancile comerciale pentru a le face partase la festinul productiei monetare.