Metallica rocks – 9 iun 1999, once

143

Venea sesiunea de vara si aducea cu ea, alaturi de vreo 10 examene, concertul Metallica. Cum sa va spui io…venea Metallica in Romania, frateee!!!Ma uitam io la colegul de banca (vedeta), el se uita la mine…ne tot scotoceam prin diverse buzunare, dar nu era chip sa gasim banu’ pentru bilete la Metallica.Nasoala situatie.

Nu mai stiu cum a facut el, dar intr-o zi ma suna si imi zice: Ba, gaseste 4 oameni care sa vrea sa munceasca pentru organizatorii de la Metallica! Da’ repede!!Si a inchis. Io ma uitam la receptor (din ala cu galena) ca si cum telefonul mi-ar fi vorbit, umanizindu-se. Am pus cu grija telefonul la locul lui si ma gindeam: ma-maaaa….

Pe data foarte speciala de 9 iunie 1999 ora 11.00 eram la stadionul Lia Manoliu, fostul 23 august si asteptam. Habar nu stiam ce trebuia sa facem, dar aflasem de la Vali ca urma sa primim 150.000 lei. Fix pretul unui bilet la tribuna I. Ca sa faceti o comparatie, pe vremea aia, o bere in decedatul loc fabulos Tandarica (pentru noi) era ceva peste 10.000 lei. Sau, pour les connaisseurs, un mic La Pega era 2.000 lei iar o halba cu pisoarca undeva in aceeasi zona financiara…

Si era data speciala si pentru ca unul dintre cei cu care venisem la strigare isi serba atunci, ca si azi, ziua de nastere.

Si tot stind noi in soarele ala specific, a venit un tip in tricou negru si destul de trendy si a inceput sa ne explice care e rostul nostru: stam la porti si verificam bilete. Marfa.

Ne-a impartit si parca io am nimerit linga zona 0 (sau VIP). De fapt, Vali era la 0, io cu aniversatu’ eram alaturi. Si pune-te pe asteptat. Undeva spre dupa-amiaza urma sa se deschida portile si dea navala rockarimea. Betonul fierbinte, sete mare. Totusi, ne-am strecurat afara din stadion sa gasim o bodega. Se pare ca i-am prins pe cei mai corecti oameni din jurul stadionului. Ne-au zis ca e interzis sa serveasca alcool la ora respectiva!!! Cum amicul e avocat, l-am impins in fata sa rezolve situatia. Compromisul s-a realizat: am lins doua beri in magazie

Ne-am intors la post si eram gata de valurile de tricouri negre. Multi veniti de departe, recunoscindu-i dupa accent sau dupa piinea din rucsac (din alea mari, ardelenesti). La un moment dat apare un pletos la bustul gol: mergea in cercuri si duhnea ingrozitor. De fapt, duhnea periculos. Politia l-a scos afara. L-a tradat mirosul de spirt.

Valuri-valuri, pe o caldura apasatoare ca un teasc. Si cind stau sa ma gindesc, in deschidere cintau Antract si Monster Magnet. Greutati!

La bilete, treaba a fost una de inspiratie si dare de mina Care nu avea voie cu aparatul foto, care nu avea destui bani, care venise cu copilul, care doi pe un loc…La vecinul de la zona VIP, vine chiar Marian Ionescu, care avea o problema: bilet din alta zona. Vali (pe atunci incoruptibil, acum blogger) l-a trimis la plimbare. Vajnicul Ionescu l-a amenintat cu Dorian Ciubuc. Vali i-a spus ca tocmnai trecuse prin zona cu masina-i luxoasa…

Din cind in cind apareau pe la poarta diversi prieteni, dar isi procurasera bilete. De restul banilor luasera alcool si pe unii dintre ei, asta i-a costat. Dar ceva mai tirziu despre asta.Tot muncind noi la bilete nu am observat cum a trecut timpul si s-a inserat. Deodata, pe nepregatite, se aude Ecstasy of gold. E Metaliica, baaaaa!!!…strig io si fug in stadion. Ce era acolo, nu am culori sa descriu acum si nici memoria nu ma mai ajuta.

Melodiile se succedau si pamintul se zguduia. Se zguduia tot cartierul, dupa cum avea sa-mi spuna un coleg de facultate care sta pe linga stadion. Totusi, noua ni s-a parut ca trupa era pe o panta alunecoasa.

Cred ca pe la Sad but true am inceput sa cintam Happy Birthday si Multi Ani Traiasca!

Undeva prin casa la ai mei e o hirtie (cel putin una) cu detalii din concert (inclusiv playlist). Ciudat cum mi-am adus aminte de asta abia in clipa asta…

Revenind la prietenii care intrasera matoli rau, unul din ei s-a prabusit pe iarba cu fata in sus iar altul s-a pierdut in spatiu si la sfirsitul concertului era sa ajunga in fata masinii care ii scotea pe Hetfield si Ulrich de pe stadion…Pentru curiosii inocenti: se consumase un cocktail gargantuesc de bere si polar Vremuri

In mod firesc, chiar si concertul Metallica s-a terminat. Batea spre miezul noptii. Rockistii se scurgea rinduri-rinduri. Dar mai erau si roacheri care ramineau pe stadion sa faca diverse. Printre ei si noi. Am inceput sa dezasamblam instalatii, sistemul de boxe (uriase) etc. Era o supraveghere ciineasca si uneori discutam in romengleza fiind erau si americani in zona. Dupa ce am terminat cu astea, am mers la tiruri: am incarcat boxele si am trecut la niste containere. Fiecare container era personalizat, ceva in genul: Hetfield towels.

Si uite asa, ne-a prins ora 3 dimineata. Io cu avocatu’ ne-am zis ca e destul si le-am spus ca ne caram. Am mai primit 50.000 si un tricou. Desi stateam pe Giurgiului, am luat-o spre Colentina unde statea el. Pietonal. Am mai luat pe drum o cutie de bere, dar oboseala era atit de mare ca nu mai curgea berea…Ne tiram noi pe strazi pustii si am ajuns si am trecut pe linga niste blocuri marcate cu Pantelimon. Le-am lasat niste urari de roacheri fericiti…

Cind am traversat podul Colentinei am strigat la broaste sa faca liniste…Orasul era al nostru.

Am ajuns la avocat acasa, am bagat ceva la stomas si tot vorbeam de-ale concertului. Cu un ochi…Motaiam si asteptam sa se puna in miscare RATB-ul si Metrorex-ul. Pe vremea aia, sa mergi cu taxiul era ceva rusinos, dar si peste puterile noastre financiare.

M-am pus iar pe picioare, cu directia Home. Parca il vad pe tata care pleca spre serviciu cind eu ma apropiam cu tramvaiul de casa

Acasa… ca acasa. Nu stiu cum si de ce a trecut timpul, dar nu am apucat sa mai pun capul pe perna. Si mai rau, trebuia sa ajung la facultate. Pentru niste lucruri marunte, dar tare importante. Niste cursuri de examen. Parca ma vad si acum, la ora asta, 9 ani mai tirziu: intra profesoara de filosofie in clasa, pun capul pe banca si adorm. Si dorm. doooorm.

Ma ridic brusc si profesoara tocmai iesea din clasa. Era timpul sa ma duc si eu acasa.……

Au trecut anii si Metallica se intoarce in Romania. Fara Newsted si trecuti pe la clinici. Pentru mine, ziua Metallica a fost traita. Am retrait-o, partial, acum prin povestire. Once Local crew, never outsider viewer