Subminarea economiei nationale – o acuzatie venita prea tarziu pentru Niculae

57

Mafia energiei a primit o grea lovitura saptamana trecuta, fara precedent in anii, prea putini, de democratie ai Romaniei. Liberali, pesedisti, pedelisti, udemeristi, conservatori proveniti de la Romgaz, ANRE, Ministerul Economiei sunt acuzati de “subminarea economiei nationale”.

Iti vine sa te intrebi oare incotro se indreapta tara asta daca un bun securist ca Ioan Niculae nu mai poate face afaceri cu statul si nu mai poate face avere prin mecanismul privatizarii profiturilor si redistribuirii egale a pierderilor? Pentru ca Ioan Niculae este, fara indoiala, un bun securist, nu ca Vintu si Voiculescu. Nu si-a facut televiziuni de stiri, ca sa nu supere pe nimeni si nici televiziunile de stiri nu l-au suparat pe el.

Nici macar un singur jurnalist de pe la televiziunile mogulilor nu a gasit interesant faptul ca Ioan Niculae a primit vreme de atatia ani gaz la preturi preferentiale. Nici cu politica nu s-a prea dat in vant Niculae, stand pitit intr-un con de umbra care pana mai ieri l-a tinut in afara belelelor. Exista, ce-i drept un dosar la DNA pe numele sau pentru ca ar fi dat un million de euro la campania prezidentiala a lui Geoana, dar in fond, vorba mafiotului, nu era nimic personal, erau afaceri. Nu vroia omul decat sa aiba un cuvant de spus in numirea ministrului economiei si al directorilor Romgaz si Transgaz. O pretentie rezonabila pe care Hrebenciuc parea dispus sa o discute din partea unui om de afaceri cu interese legitime in zona energiei. Si, la urma urmei, nici macar nu i se poate reprosa ca si-a pus toate ouale in cosul PSD. Stim, de exemplu, ca a primit primele contracte preferentiale pe vremea cat la conducerea Ministerului Economiei s-a aflat Varujan Vosganian, stim de asemenea ca a primit acelasi tratament preferential sub Adriean Videanu si ca s-a bucurat pana in zilele noastre de simpatia si sustinerea unor functionari de stat importanti. Deci omul a actionat transpartinic, asa cum aflase el ca trebuie facut de la reteaua care s-a instapanit peste Romania din ’90 incoace.

Faptul ca DIICOT a reusit in premiera sa patrunda intr-unul din cele mai bine protejate teritorii ale mafiei transpartinice si statului clientelar, iar DNA nu mai are nicio inhibitie sa puna sub acuzare oameni din toate partidele sunt temeiuri suficiente pentru a continua batalia pentru anticoruptie si independenta Justitiei indiferent de ce se intampla pe scena politica. Este insa posibil ca intreaga poveste sa nu fie altceva decat rezultatul unei lupte pentru putere intre familii politico-eonomice mafiote si de o tentativa de eliminare brutala a concurentei.