Recenzie – “Capsuni cu iz de Cernobal“ de Vesna Goldsworthy

260

„Exceptional. Daca a existat o memorie mai onesta, mai calma si mai emotionanta scrisa in ultimii ani, atunci am ratat-o.” – Times Literary Supplement

In acest memorial captivant si cel mai bine vandut, Vesna Goldsworthy spune propria poveste, a familiei si a vietii sale timpurii in tara pierduta. Urmeaza casatoria, o mutare in Anglia si o cariera mediatica si academica de succes, apoi un diagnostic de cancer si consecintele sale nerezolvate. O poveste profund emotionanta, comica si originala, de un talent literar uimitor.

Cand fiul ei avea doi ani, Vesna Goldsworthy a fost diagnosticata cu cancer de san si a decis sa scrie o memorie, care sa ii permita sa stie cine a fost mama sa. Trei calitati fac ca memoriul lui Goldsworthy sa se afle in afara acestor relatari obisnuite: onestitatea ei, priceperea ei ca scriitoare si circumstantele fascinante ale vietii sale.

In cateva cuvinte, ea scrie ca „o autobiografie este o viata dubla editata. Memoria editeaza prima fuga, scriitoarea o editeaza pe a doua, intrucat impune limitele provizorii amintirilor sale.” Memoria ofera structura ei. In loc sa scrie cronologic, ea sare inainte si inapoi in timp, urmand fire – dragoste, muzica, familie, razboi – care o trimit in zig-zag de-a lungul vietii. Acest lucru are efectul magic de a produce conexiuni neasteptate. Intre exploatarile coloniale ale socrului ei in India, de exemplu, si proprii stramosi, regii episcopi din Muntenegru, care au luptat feroce impotriva colonistilor otomani. De la blocurile sumbre ale Universitatii Kingston unde lucreaza acum pana la blocurile identice ale orasului Belgrad unde mama ei lucra. Si, cel mai emotionant, intre bombardarea locului ei de nastere si cancerul la san. Abilitatea lui Goldsworthy de a gasi conexiuni neasteptat de subtile in modelul propriei vieti transforma aceasta memorie absorbanta in ceva extraordinar. Cartea Recenzie- “Capsuni cu iz de Cernobal“ de Vesna Goldsworthy poate fi cumparata de pe https://coltulcolectionarului.ro.

 Vesna Goldsworthy, pe numele de fata Bjelogrlia, e o scriitoare nascuta 1961 in fosta Iugoslavie unde a facut si studii pana la nivel superior, dupa care, la 24 de ani s-a casatorit cu un englez si a emigrat, in 1986, putin dupa explozia de la Cernobal, in Marea Britanie.

Acolo si-a luat un doctorat in literatura engleza si preda de atunci, la diverse universitati, literatura si creative writing. In 1998, publica prima sa carte – despre reprezentari ale Balcanilor in Occident – care face o mare valva atat in Anglia cat si pe plan international, fiind publicata si in romaneste in 2003 – “Inventarea Ruritaniei. In 2003, scriitoarea afla ca are cancer si in timpul pe care il mai are de trait se hotaraste sa-si scrie memoriile, pentru ca fiul sa nu-si piarda radacinile, iarasi, balcanice.

Memoriile Vesnei inseamna harta afectiva si inca dureros de vie a Iugoslaviei – sau a “slavilor sudici” – dar si a limbii sale materne, pe care se incapataneaza s-o numeasca inca “sarbo-croata”. intreruperile de curent din Belgradul anilor optzeci, faptul ca masinile cu numar par circulau nu­mai in zilele cu sot sau vinderea tampoanelor pentru femei doar pe sub mana sunt parte insa, la fel de bine, si din memoria latinilor sud-estici. Doar ca dupa arsita epocii de aur, sarbii s-au trezit in dusul rece al bombardamentelor NATO care au distrus printre altele, si biroul tatalui autoarei – timp in care ea relata evenimen­tele de la BBC.

Ascendenta sa abunda in luptatori medievali, episcopi-poeti muntenegreni, bunici care au luptat in toate razboaiele si pe toate fronturile. Chiar si bunica i-a povestit mandra ginerelui englez, cu amanunte si gesturi exemplificatoare, cum un stramos muntenegrean a taiat si apoi a conservat capul unui aga turc pe la 1800. In contrapunct, autoarea aminteste si de bunicul si strabunicul materni inghititi de temnite comuniste pentru ca n-au cedat cota de grau la hectar stabilita de partid. Conceptia vitalista, navalnic sarbeasca o face pe autoare sa spuna ca pentru ea – spre deosebire de confratii contemporani din tara de adoptie – inspiratia poetica este ca lactatia “starnita de un resort mental / hormonal / dumnezeiesc”, acelasi resort care a facut-o candva sa se indragosteasca de Danilo Kis, “un Byron evreo-ungaro-muntenegrean”.

Dar aceasta nu o impiedica sa faca o radiografie realista, ironic-amara, uneori chiar sarcastica a vietii poetilor (pe categorii – ai sistemului si ai boemei) sub regimul lui Tito, iarasi atat de valabila si pentru viata noastra literara (de “atunci”, dar la fel de bine si de acum). Londra, “noul Ierusalim” al tutu­ror religiilor (si poeziilor, caci Vesna nu crede atat in Dumnezeu cat crede in carti) e un contrast si nu e, gloria apusa a imperiului consunand cumva cu dezastrul iugoslav si, intr-o senina viziune a destinului, cu boala trupeasca a autoarei.

Articolul precedentUn cunoscut cantaret s-a insurat in mare secret: „Sunt un alt om, suferinta te schimba. Ne-am casatorit pentru ca traim totul mai intens”
Articolul următorCr. Diaconescu (INTERVIU – I): Am parasit diverse formațiuni, dar niciodata statul