Top coperte SF: bebe-ionescu

Vom remedia astazi aceasta scapare si ii vom da cuvintul lui Bebe „Librarul” Ionescu, unul dintre fondatorii binecunoscutului blog FanSF, colectionar de carte rara SF si, in sfirsit, unul dintre cei mai priceputi librari pe care i-am intilnit vreodata.

Premiul de excelenta: Hobbitul – RAO – Pentru ca atrage cititorul de orice virsta, de la batrinul nostalgic pina la pustiul care nu a auzit de Tolkien. Cind am vazut prima oara coperta mi-am inchipuit ca pasesc de mina cu acel hobbit in fantastica lume de dincolo de poarta.

Insurgent – Veronica Roth – Leda/Corint – Titlul, care da impresia de imagine tridimensionala si mai ales imaginea centrala, care mi-a adus in minte doua concepte: bonsai si haiku; Skipper de interzona – Sebastian A. Corn – Millennium – Pentru ca este in esenta o coperta „de science- fiction”, pentru ca trezeste in mine acel reflex pavlovian nascut in anii ’90, care ma facea sa salivez cind vedeam de la 20 de metri o coperta SF.

 Pentru ca, subiectiv vorbind, sint un fan SF si un fan cyberpunk. Si coperta le simbolizeaza atit de bine pe amindoua; Povestea lui Zoe – John Scalzi – Millennium – Imaginea (care este chiar frumoasa) se integreaza si se intrepatrunde perfect cu partea „tehnica” a copertei. Si mi-a mai placut informatia minimalista a copertei: autor, titlu, editura si seria din care face parte. Din principiu, consider ca altceva nu are ce cauta acolo; Antologia viitorului – Henry Gee – Nemira – Atit de simpla incit este perfecta. O alta exemplificare a ceea ce inseamna o coperta SF excelenta; New Beijing – Camelia Pantazi Tudor – Eagle Publishing – Imi place aerul de mister oriental. Efect maxim cu elemente minime.

Toate aceste coperte mai au un element pozitiv comun: vizibilitate maxima, indiferent de unghiul din care sint privite.

NU

Guerilla in cimpul cu maci – Radu Ilarion Munteanu – Tracus Arte – Excelenta in… nimic. Daca era urita, uritenia ei tot ar fi fost un punct in plus. Dar nu e nici macar urita. Nu e… Apocalipsa dupa Ceausescu – Sergiu Somesan – Vremea – O coperta atrage privirea prin frumusetea sa sau prin mesajul pe care il transmite. Coperta aceasta nu spune nimic. Dar, fata de prima, are un avantaj: e urita! Razboinicii 1 & 2 – Nemira – Daca i-ar fi avut pe coperta pe Schwarzenegger si pe Willis s-ar fi numit „Terminator greu de ucis”. Dar capetele lipite acolo arata chiar comic. Dansul dragonilor – George R.R. Martin – Nemira – Baroc de desene animate. Nici nu stii la ce te uiti. Sa fie pentru copii?

Cred ca acestei coperte ii trebuie o erata. Watership Down – Richard Adams – Humanitas – Ma intreb cum se spune in engleza „Watership Down”. Apoi vine vorba de ce spuneam la Zoe: traducatorul, ilustratorul si toti ceilalti care au contribuit la aparitia unei carti – speram desavirsita -, pe care ii respectam din tot sufletul, au locul lor special si bine incetatenit in caseta tehnica a unei carti. Toate acele microrecenzii aparute in ziare de specialitate sau apartinind in general unor nume binecunoscute in domeniu au de asemenea locul lor. Nu pe coperta principala. Iar acel „bestseller international” imi aduce aminte de replica unui client: „si pe cartile Sandrei Brown scrie tot bestseller international…” Cind am privit imaginea de pe coperta am avut impresia ca este ciuntita, ca ii lipseste ceva. Cind am vazut originalul mi-am dat seama ca am dreptate. Pe scurt: coperta nu este un index.

…Si, la final, o opinie personala: editurile mici, in general specializate pe anumite domenii literare, au mult mai multa grija (tradusa prin profesionalism) de valoarea estetica a unei coperte, decit marile edituri (care au, in general, un aer de autosuficienta). Sa speram la mai bine.