Violul marital

6
Violul marital sau violul conjugal ca forma de abuz in cadrul cuplului casatorit reprezinta o problema actuala si o experienta traumatica prin care multe femei trec tacute si supuse. De abia in anul 2000 – asadar, recent – a fost inclusa aceasta forma de abuz in legislatia tarii noastre, ceea ce arata cat de mult persista inca ideea conform careia in cuplul conjugal, sotia are obligatia de a accepta fara proteste acte sexuale oricand sotul doreste.

Violul marital se refera la orice act sexual ce nu are consimtamantul uneia dintre parti – in cele mai multe cazuri, femeia este victima acestei forme de abuz. Constrangerea femeii sa intretina relatii sexuale impotriva vointei ei este in ziua de astazi pedepsita prin legislatie. Insa problema este departe de a fi solutionata: ca si abuzurile fizice, chiar mai mult decat acestea, un abuz sexual ramane foarte des un secret de familie, deci interventia din afara nu este posibila.

Violul marital poate implica atat violenta fizica – constrangerea femeii folosind forta si amenintarea, cat si violenta simbolica sau psihologica, manipularea si controlul asupra femeii, care va accepta tacuta abuzul. Este, asadar, o situatie cu atat mai problematica, cu cat include atat abuz sexual, abuz fizic si abuz emotional. Mai mult, din cauza persistentei mentalitatii traditionale conform careia sotul este seful familiei, iar sotia are obligatia de a i se supune si de a ii oferi oricand satisfactie, violul conjugal este uneori privit nu ca o forma de violenta intolerabila, ci este acceptat tacit si tolerat – sotul ar avea dreptul de a ii cere sotiei oricand vrea satisfactie.

De ce este acceptat tacit violul marital:

Dupa cum s-a spus, formele de violenta in familie raman des un secret de familie: se considera ca este rusinos sa « iti speli rufele » in public, sa destainui cuiva din afara ceea ce se petrece in familie. Femeii abuzate de catre sot ii va fi rusine sa spuna cuiva despre ce i se intampla.

Frica. Mai mult, femeia ce este abuzata sexual (si nu numai) traieste cu o frica permanenta: daca va spune cuiva, sotul o poate trata si mai rau. Femeia traieste intr-o stare constanta de frica, de teama ca abuzurile pot deveni si mai agresive.
De dragul familiei… Femeia evita sa protesteze sau sa apeleze la ajutor si din teama ca astfel va ramane singura. Atatea femei abuzate se supun tacute, incearca sa accepte situatia, chiar sa o justifice si sa traiasca cu ea pentru ca nu pot sa isi imagineze traiul fara sot si nu se pot descurca financiar fara acesta. Copiii sunt inca un factor ce o convinge pe femeia abuzata de sot sa se supuna tacuta – ea gandeste ca este mai bine pentru copii sa aiba un tata, fara a constientiza ce efecte dramatice are mediul familial agresiv si atmosfera tensionata asupra copiilor.
Confuzia si dificultatea de a explica situatia de viol marital. Cel mai greu, atunci cand discutam despre violul marital, este faptul ca femeia nu stie exact cum sa priveasca situatia. Sotul ei o obliga la acte sexuale fara voia sa, o constrange amenintand-o sau chiar violentand-o. Insa, se intreaba ea, nu poate fi vorba de un viol daca sunt casatoriti, nu-i asa? Ea trebuie sa ii accepte si sa ii faca sotului poftele, nu asa a jurat? Este de datoria sa, nu? Lumea poate ca va spune ca este o sotie rea ce isi refuza sotul… Definirea situatiei ca fiind viol marital (conjugal) este extrem de dificila pentru femeie: sa recunoasca fata de sine si fata de altii ca sotul ei este un violator?! Astfel, ea ii va gasi justificari sotului, incercand sa accepte situatia si sperand ca nu se va ajunge mai rau. Ea va rationaliza situatia intr-un mod in care o poate tolera: isi va spune ca poate ea l-a refuzat de prea multe ori; isi va spune ca poate au fost doar intamplari si nu se vor repeta; isi va scuza sotul gandindu-se ca el nu si-a dat seama ce face, nu si-a dat seama ca o forteaza sau ca o raneste. Va gasi orice justificari care sa ii permita sa accepte si sa traiasca in continuare «in pace». Si mai mult, femeia abuzata sexual si emotional repetat ajunge sa considere ca o merita: ca din cauza ei sotul se poarta astfel; ca daca ar fi mai atenta cu dorintele sale, nu s-ar mai repeta astfel de situatii; ca oricum este treaba ei sa il satisfaca…
Distrugerea increderii in sine. Femeia repetat abuzata atat sexual, cat si emotional, ajunge sa se supuna considerand ca oricum «nu este asa de rau», ca alti soti fac si mai rau si ca nu merita ceva mai bun! Sotul se comporta ca si cum este dreptul sau sa faca ceea ce face si chiar o invinovateste pe ea pentru ca din cauza ei el este « fortat » sa o constranga – ea deci ajunge chiar sa gandeasca ca e vina ei. Sotul ii spune ca oricum nu va mai gasi pe unul care sa se poarte mai bine cu ea – asa ca ea ramane… Obisnuita sa se supuna, ea ajunge o persoana slaba, mereu tematoare, chiar dependenta de cel ce o abuzeaza – se obisnuieste sa ii faca pe plac fara a protesta. Sentimentele de teama, neputinta se combina cu cele de vinovatie si astfel femeia abuzata ajunge prinsa in capcana – nu poate iesi, nu poate pleca, nu poate protesta – poate doar sa incerce sa justifice prin diferite idei actele sotului sau, asa incat sa treaca peste ele.
Se ajunge la perceperea situatiei ca fiind normala. Incet-incet, femeia abuzata este controlata si manipulata prin frica, incat se obisnuieste cu violul marital, se obisnuieste sa taca si sa accepte, inceteaza chiar sa mai justifice actele sotului, caci de acum ele ii par normale! Ea nu mai percepe situatia ca fiind viol, ci ca fiind ceva de zi cu zi, o neplacere la care trebuie sa se supuna daca doreste sa nu aiba probleme…