Desi ultimul roman al lui Robert Jackson Bennett, The Troupe, mi-a placut foarte mult, nu am fost pregatit deloc pentru impactul pe care l-a avut American Elsewhere. Dupa ce a explorat Marea Criza Economica americana din anii ’30 in Mr. Shivers, corporatiile americane in The Company Man si vodevilul american in The Troupe, Bennett surprinde din nou si de aceasta data se ocupa de mitul micutului orasel de provincie american.
American Elsewhere incepe cu Mona Bright, un fost politist cu o viata foarte complicata, mostenind de la mama ei o casa in oraselul Wink din New Mexico. Numai ca, ajungand acolo, nu fara greutate pentru ca Wink nu apare pe nicio harta, Mona da peste un oras perfect, aflat in atmosfera lipsita de griji din anii ’50, cu case frumoase si oameni fericiti. Singurul lucru ciudat in Wink este luna, care are culoarea roz.
Nu voi spune mai multe pentru ca ar insemna sa intru pe teritoriul spoiler-elor si ar fi pacat sa nu va las sa descoperiti singuri aceasta carte. Mai ales ca abia dupa primele 300 de pagini incep sa se contureze o parte din explicatii. In primele 300 tot ceea ce i se intampla Monei devine din ce in ce mai ciudat si infricosator, fara insa ca cititorul sa poate distinge ceva din negura in care il introduce scriitorul. Iar asta face ca romanul sa fie extrem de infricoșator. Mai mult, pe langa punctul de vedere al Monei, le mai avem pe acelea ale unora dintre locuitorilor din Wink sau din imprejurimi. Si nu pricepem nimic din ceea ce li se intampla lor. Insa acest lucru nu este deloc deranjant, pentru ca Bennett creeaza atat de bine atmosfera, te introduce atat de bine in ea, incat faptul ca nu pricepi nimic nu mai conteaza deloc. Pur si simplu te lasi purtat de val, fara ca altceva sa mai conteze.
Inspiratiile principale ale lui American Elsewhere sunt Little, Big de John Crowley si miturile Cthulhu ale lui Lovecraft. Despre asemanarile si deosebirile fata de Little, Big nu vreau sa vorbesc pentru ca ar insemna sa dezvalui prea mult, dar as vrea sa spun cateva cuvinte despre ceea ce a fost geniul lui Lovecraft si este una dintre temele principale ale cartii. La Lovecraft (sau la unii dintre scriitorii de SF-ul est-europeni) raul, supranaturalul, exteriorul nu doreste neaparat sa distruga omenirea, ci pur si simplu aceasta se schimba sau chiar moare de pe urma unui simplu contact cu acesta. Astfel, deschiderea unei usi din alta lume poate distruge realitatea, simpla contemplare a unor forte atat de straine provoac[ nebunia, contactul indirect al mintii umane cu strainul distruge omul si scurtul picnic al strainului pe Pamant schimba totul. Daca la Stephen King de exemplu, pentru rau – fie ca acesta salasluieste intr-un hotel, ca in Shinning, sau intr-un intreg oras, ca in It – nu conteaza decat lupta si distrugerea fiintei umane, la Lovecraft aceasta distrugere este nepasatoare, intamplatoare. In scrierile autorului din Providence, omul este total nesemnificativ pentru strainul care practic il calca in picioare fara sa-si dea seama. Iar asta este, cel putin pentru mine, mult mai infricosator si infiorator.
Chiar daca fiorii din American Elsewhere se intind pe mai mult de 600 de pagini, acest lucru nu se prea simte. In primul rand, nu ai timp sa te plictisesti, pentru ca primele 300 de pagini sunt interesante prin ciudatenia si inexplicabilul lor, iar ultimele 300 sunt la fel de fascinante pentru ca universul incepe sa se lumineze si sa capete contur. Iar in al doilea rand, datorita personajului principal feminin de care nu poti sa nu te indragostesti. Plina de cicatrici psihice, de durere dar si candoare, Mona are o voce formidabila alaturi de care puteam sa-mi petrec si 1000 de pagini. Mona este una dintre criticile pe care Bennett le aduce vederilor misogine ale lui Lovecraft. O alta palma data lui Lovecraft este o foarte scurta, frumoasa si extrem de emotionanta poveste de dragoste intre doua femei, poveste care, luata individual, ar putea sa se afle linistita printre primele 5 ale anului.
Insa, dupa cum am spus in introducere, tema principala din aceasta carte se leaga de mitul oraselului american in care lumea este apropiata, umana, fericita, familiile intr-o intelegere perfecta, casele zugravite imaculat si parcelele de iarba de un verde ireal. Bennett ne arata cat de artificiala si de nenaturala poate sa fie aceasta conceptie si cat de sinistru poate fi ceea ce se afla sub coaja aparent perfecta. De multe ori sunt, probabil pe nedrept, un pic sceptic fata de o astfel de deconstructie a vietii americane, fie ca e facuta de John Updike, Jeffrey Ford sau altii. De multe ori angoasele si ciudateniile americanului mi se par straine si neinteresante, mai ales raportat la ceea ce-mi ofera literatura europeana de orice fel, cu care imi gasesc mereu puncte comune. Acest lucru nu s-a intamplat cu nici una dintre scrierile lui Bennett, desi temele lui sunt 100% americane, pentru ca autorul reuseste, utilizand fantasticul, science-fictionul si horror-ul sau, de multe ori, toate o data, sa patrunda atat de adanc in temele alese incat ajunge sa scoata la iveala un uman extrem de primordial, care se regaseste in toti cititorii lui, indiferent de rasa, sex, credinta sau orientare sexuala.
Nici unul dintre cele trei romane ale lui anterioare nu face acest lucru atat de bine ca American Elsewhere, care este cea mai buna carte a lui Bennett dintr-o serie fenomenala de carti foarte reusite. American Elsewhere este pentru mine, pana acum, cea mai buna carte a anului si abia astept sa ma cufund in scrierea americana cu care Bennett ne va lovi anul viitor.
Tudor Ciocirlie
