La mormantul parintelui de la Prislop, tot timpul sunt flori proaspete. Au grija maicutele de la manastire, au grija multimile de crestini care vin aici la cel cu care vorbesc in taina ca si cum ar fi in sinaxar. A purtat Dumnezeu si pasii mei pacatosi pana la Prislop. Era 31 decembrie 2008. Cativa straini prin curtea sfintei manastiri, dar cu totii pe urmele parintelui Arsenie…
E 28 noiembrie azi si, ca in fiecare an, de ceva timp incoace sunt slujbe speciale si la Prislop si la Sambata de Sus, acolo unde a ctitorit si piatra si suflete. Iar cozile facute de masini se intind pe cativa kilometri, de dragul ieromonahului Arsenie Boca. Dar probabil si la Draganescu, acolo unde parintele a pictat biserica satului, un unicat in ortodoxia romaneasca bizantina.
Sunt tot mai putini cei care au stat de vorba cu parintele Arsenie, de aceea amintirile sunt si mai pretioase. Pe ici, pe colo mai apare cate ceva. Poate nu sunt intotdeauna portrete canonice, dar cred ca sunt izvorate din dragoste.
Admiri pictura profetica de la Draganescu, afli marturii despre marele duhovnic si stalp al Ortodoxiei care a fost parintele Arsenie, dar parca tot nu reusesti sa intelegi, cu mintea plina de zgura, de unde totusi atata puhoi de afectiune!!
Poate ca mai este ceva fara de care portretul parintelui Arsenie nu capata si mai multa lumina. Cu siguranta ca e Cararea Imparatiei, o lucrare voluminoasa, nu usor de aprofundat. Nu de putine ori te poticnesti, nu e usor sa tii pasul cu trairea ieromonahului Arsenie Boca. Trebuie sa revii, iti trebuie liniste ca sa te auzi cum si unde gresesti. Si apoi, neincetat, sa pui inceput bun!
Doamne, miluieste pe mine pacatosul! Nevredenic sunt a vorbi eu despre marturisitorii si prietenii Tai. Dar, cred Doamne-ajuta, necredintei mele!