Se spune ca ochii reprezinta oglinda sufletului, dar in ei exista doar reflectia – imaginea lumii care ne Inconjoara. Cu nasul surprindem aromele lumii, pe care o „aspiram” in interiorul nostru, o „gustam”. Un miros poate deschide sipetul unei memorii nepretuite. Intr-o clipa, el poate provoca teama sau agitatie, bucurie sau incantare.
Miresmele au fost un mijloc de comunicare intre cer si pamant, intre zeu si om. Parfumul seduce zeii sau muritorii, declanseaza pasiuni. Mirosurile revela prezenta divina. Zeul miroase bine. Pentru egipteni parfumurile sunt transpiratie divina. La greci fiecare zeu are un miros personal.
Parfumul a avut mereu un atribut sacru – mirosul placut, „neobisnuit” (iesit din cotidian), este opus duhorii (mirosul neplacut, asociat cu haosul). Intalnim parfumul in institutiile celor mai importante si mai variate religii: de la templele persane ale lui
Zoroastru, cele egiptene si cele israelite ale lui Solomon, pana la cele budiste sau catedralele ortodoxe de astazi. Arderea de aromate devine un fel de rugaciune inmiresmata, un fum sacru ce calauzeste serviciul religios.
Grecii au construit o intreaga mitologie a aromatelor. Povestirile fabuloase ale lui Herodot – despre Tara Soarelui, despre pasarea Phoenix si fantastica faptura Iynx, despre personaje mitice ca Adonis, Myrrha si Mintha – leaga lumea reala de cea magica si parfumul terestru de cel sacru. Imnurile orfice sunt dedicate multor parfumuri, dar si mai multor divinitati, unele dintre ele indragostite de parfumuri. Styraxul reprezinta dorinta manifestata de Prothyraia (zeita care asista nasterile), sofranul – dorinta eterata, aromatele – dorinta zeitei Hera, myrrha – parfumul norilor, al lui zeului Neptun, al formei spirituale primordiale Protogonos si al zeitei Leto, tamaia – parfumul marii, al conceptului justitiar Dike, al justitiei reprezentate de zeita Themis, al vrajitoarei Circe si al celor noua muze.
Dalele templelor erau stropite cu ape parfumate, iar statuia zeului era spalata cu grija. Acest obicei ancestral se mai pastreaza in templele actuale din India construite din lemn de santal parfumat, care in lumina calda a apusului emana miresme grele. Se mai spune ca in mortarul moscheilor se punea mosc, pentru ca la ora rugaciunilor peretii sa raspandeasca o aroma suava.
„Respirand mirosul parfumurilor, spune Mahomed, simtind voluptoasele mangaieri ale dragostei, sufletul meu se aprinde cu mai multa fervoare si se ridica mai repede spre cer.” – Claude-Adrien Helvetius, De l’esprit (Despre spirit), 1758.
In majoritatea religiilor exista parfumuri sacre, care au apelat la „fumul” placut pentru a media relatia cu divinitatea. Egiptenii ardeau misteriosul Kyphi, amestec ritualic de mirodenii si rasini, avand chiar si un zeu al parfumurilor. In cadrul ritualului imbalsamarii, parfumul intervenea in mod simbolic – fiecare mumie trebuia sa aiba un miros propriu, pentru ca fiecare parte sa fie identificata in lumea de dincolo in cazul unei prezumtive mutilari.
In Occidentul Medieval, myrrha vorbea de penitenta, iar balsamul obtinut din ea respira virtute. Abo, parfumierul din Bagdad, este un martir al Bisericii Crestine timpurii, iar Sfantul Nicolae este patronul parfumierilor.
Tamaia – mirosul sacru al esentelor ascunse
Tamaia este obtinuta prin incizia arborelui oliban din Africa si Arabia. Mirosul este cald, usor de miere, Invaluitor, foarte pufos si cu un accent de conifere. Dar drumurile tamaii sunt impenetrabile… In sfarsit, aproape, ca de cand vanatorii de mirosuri s-au aplecat si asupra ei, magicul fum Inmiresmat a Inceput sa-si destainuie secretele. In marile laboratoare tamaia a fost analizata iar bogatiile ei olfactive sunt reproduse pentru a o putea Incadra In parfumurile viitorului. Nu este oare secolul acesta programat pentru spiritualitate? ”Tamaia este ambra de maine”, se sopteste In lumea miresmelor. Un element obligatoriu pentru parfumieri. Nota ei are o stralucire extraordinara, este seaca si calda deopotriva, o Incantare.
“Tamaia nu se miroase, ea se asculta…”, spune marele maestru al ceremoniei Ko, „caci pentru ai auzi vocea si urma calea trebuie respectata eticheta”. Este o stranie ceremonie unde arta consista In a deslusi diferentele de parfum Intre mai multe tamai si lemne aromate, un joc elegant, intelectual si eminamente japonez. Lemnele parfumate folosite pentru ceremonia tamaii provin din arbori rari, fosilizati de natura de-alungul milenilor si descoperiti in padurile asiatice. Un gram din aceste substante costa mai mult decat aurul pur.
Tamaia si myrrha au fost rasinile cele mai folosite in ritualuri, indiferent de religie.
„Fie ca cea mai pura tamaie sa va arda pe altar,
Pentru a castiga favorul zeilor nemuritori.
Si-o ampla libatiune fie-va oferita-n dar,
Atunci cand ziua se strecoara spre aurora-n zori.”
– Hesiod, Teogonia, s. VIII-VII I.C.
Tamaia nu are un miros facil si nu este deci o cale comerciala. Mirosul, mai degraba rece si montant, convine parfumurilor elitiste. Mesajul ei este filosofic. Tamaia, ca si smirna, are mirosul vietii si al adevarului. Gustul este amar. Asemeni vietii, dificil si exaltant !
“Fiecare iubitor de parfumuri si fiecare parfumier isi doreste sa aiba sau sa compuna un parfum piele, unul iris si unul tamaie. Dar majoritatea sunt esecuri. Motivul e simplu: aceste materii prime fascineaza pentru ca sunt parfumuri ele insele si nu sunt dispuse a imparti usor marginile unui flacon cu alte mirosuri“ afirma criticul de parfumuri Luca Turin.
Celebrul brand avangardist Comme des Garcons a lansat o linie speciala de parfumuri inspirate de mirosul de tamaie (Incense Series). Flaconul este negru iar miresmele uluitoare: Avignon (tamaia unei catedrale gotice), Jailsalmer (magia caravanelor pe drumul mirodeniilor), Kyoto (puritatea mirosului divin), Ouarzazate (dulce si tandru, aproape feminin), Zagorsk (pustietatea padurii siberiene).
Annick Goutal a lansat in aceasta iarna o linie care aliaza religiozitatea materiilor rare cu senzualitatea orientala, 3 parfumuri inspirate de smirna, tamaie si ambra: Myrrhe ardente, Encens flamboyant, Ambre fetiche. Alte minunate parfumuri cu tamaie sunt: Angelique Encens de Creed (o fantana secreta Intr-o gradina gotica englezeasca), Encens et Lavande de Serge Lutens (o compozitie stelara), Incensi de Lorenzo Villoresi (excesul de tamaie al tuturor religilor), Messe de Minuit de Etro (profund, greu, fabulos, ca o catacomba), Passage d’Enfer de L’Artisan Parfumeur (note majestuoase si intoxicante), Bois d’Encens de Armani sau Gucci pour Homme, o excelenta tamaie masculina!
