Obiectivismul este o filozofie a individualismului rational care promoveaza ratiunea ca sursa absoluta de cunoastere si ca obiectiv moral primar al atingerii fericirii. Scriitorul si filozoful american de origine rusa Ayn Rand a creat si stabilit aceasta ideologie la mijlocul anilor 1900.
Sistemul de gandire se refera la metafizica, epistemologie, etica, estetica si politica, rezultand o filozofie completa la care se face referire si astazi. Sectoarele de afaceri si politica au fost foarte influentate de ideile ei si i-a inspirat pe multi. Iata o schita a obiectivismului si a credintelor de baza care alcatuiesc filozofia.
Originea numelui „Obiectivism”
Numele obiectivismului provine de la fundamentul filozofiei in obiectivitate. Cunoasterea si valorile nu sunt dezvoltate prin gandire, ci exista deja si trebuie descoperite de minte. Creatorul acestei filozofii, Ayn Rand, ar fi preferat un nume care sa faca referire direct la existenta, dar „existentialismul” era deja stabilit in momentul in care Rand cauta un nume.
In loc sa puna la indoiala ce se intampla dincolo de timpul umanitatii pe pamant, obiectivismul se concentreaza asupra realitatii si asupra naturii de a fi viu in aici si acum. A fost dezvoltat prin romanele ei binecunoscute, precum si prin periodicele ei The Objectivist Newsletter, The Objectivist si The Ayn Rand Letter.
Importanta antecedentelor lui Ayn Rand
Cariera lui Ayn Rand a fost definita de romanele ei influente si de filosofia pe care a creat-o. Cele mai cunoscute romane ale ei, The Fountainhead si Atlas Shrugged , ambele promovau idealurile obiectiviste. Mai tarziu, ea si-a dedicat timpul pentru a scrie pe larg despre filosofia ei prin lucrari academice si tinand prelegeri pe aceasta tema.
Rand s-a nascut in 1905 la Sankt Petersburg, Rusia, si a crescut in framantarile revolutiei bolsevice, care i-a informat in mod natural morala si perspectiva despre lumea din jurul ei. Era pasionata de activismul politic si sustinea drepturile la avort, opozitia fata de razboiul din Vietnam si proiectul militar si avea opinii controversate despre homosexualitate.
Sustinerea ei pentru drepturile individuale, guvernarea limitata si capitalismul laissez-faire s-a aliniat cu obiectivismul si i-a inspirat pe republicanii conservatori de dreapta din zilele noastre. Cu influenta in sfera politica si academica si peste 37 de milioane de exemplare ale romanelor sale vandute, mostenirea lui Rand traieste.
Realitatea existentei existente
Radacina filozofiei consta in acceptarea realitatii in primul rand, fara a incerca sa evadeze sau sa distraga atentia de la adevar. Aceasta include respingerea unei puteri superioare si a unei lumi spirituale.
Din aceasta mentalitate, Rand propune trei ramuri care definesc obiectivismul: existenta, constiinta si identitatea, care toate vorbesc despre conceptul metafizic al realitatii obiective. Restul ideilor din ideologie se bazeaza pe faptul incontestabil ca existenta exista si este identitate. Aceasta inseamna ca ceva lipsit de o natura specifica sau ceva care se presupune ca poate transcende existenta nu poate exista. In legatura cu aceasta, constiinta apare numai atunci cand exista ceva de care sa fie constient; constiinta nu poate fi constienta de ea insasi si nu-si poate crea propria realitate.
Motiv: Perceptie vs. Senzatie
Cunostintele pot fi dobandite doar din perceperea imprejurimilor, dar trebuie aplicat un proces aprofundat de dovezi. Ceea ce nu este clar adevarul obiectiv trebuie validat prin rationament inductiv si deductiv, care se refera la epistemologia filozofiei lui Rand.
Intemeind metodologia logica a obiectivismului in propozitia ca „constiinta este identificare”, Rand defineste ratiunea ca fiind modul in care senzatia este identificata si integrata in minte. Pe de alta parte, perceptia este evidenta de la sine si, prin urmare, nu necesita verificarea faptelor. Teoria ei a perceptiei diferentiaza forma si obiectul, afirmand ca forma este constituita din fizicitatea sistemelor senzoriale si obiectul este ceea ce este perceput si echivaleaza cu realitatea.
Formarea conceptului este o parte integranta a dobandirii cunostintelor dincolo de perceptia pura si are loc prin omisiune de masurare. Elevul lui Rand, filosoful Leonard Peikoff, descrie acest proces ca colectarea mentala a unitatilor perceptuale concrete si omiterea masuratorilor specifice ale acestor unitati care nu avanseaza conceptul care se formeaza nou. Aceste concepte sunt apoi organizate ierarhic, cu cunostinte concrete derivate din perceptie integrate cu clasificari abstracte, deschise, dezvoltate din cunostintele disponibile. Acest fond de cunostinte existente nu include emotii si sentimente in obiectivism, despre care Rand crede ca sunt instrumente necesare, dar nu adecvate pentru intelegerea realitatii.
Valoarea interesului propriu
Un element semnificativ al obiectivismului este chestionarea valorii valorilor. Datorita realitatii existentei, valorile exista si ulterior, iar oamenii se confrunta cu decizia intre viata si moarte. Liberul arbitru este egal cu alegerea, iar aceasta include alegerea intentionata de a gandi cu un scop sau de a trai intr-o stare semi-constienta. Aceasta duce la concluzia ca valorile trebuie alese si moralitatea definita de individ. Pentru a sustine viata, trebuie sa sustina gandirea.
Virtutea centrala a eticii obiectivismului este rationalitatea, care reitereaza importanta ratiunii ca unica sursa de cunoastere si de valori. Aceasta este baza unuia dintre cele mai importante elemente ale obiectivismului, meritul interesului propriu. Daca un individ isi alege codul moral, atunci, in mod natural, propria sa bunastare ar fi principalul aspect in aceasta decizie. Acest concept de egoism etic respinge faptul ca exista o obligatie morala de a exista pentru alti oameni si ca trebuie sa traiesti altruist.
Acesta este un alt motiv pentru care nu exista loc pentru religie in cadrul obiectivismului; ideea ca trebuie sa-L slujim pe Dumnezeu si sa ignoram dorintele si interesele personale nu este sustinuta de etica ei. In schimb, obiectivismul promoveaza egoismul rational si urmarirea vitala a propriei fericiri.
Drepturile individuale si capitalismul
Aceste convingeri de interes personal se traduc in sfera politica atunci cand se considera libertatea individuala. Dupa cum am spus mai devreme, cunoasterea umana se dobandeste prin ratiune si duce la dezvoltarea valorilor si, in consecinta, la supravietuire. Cand o persoana intampina o amenintare, ii este luata capacitatea de a utiliza ratiunea, motiv pentru care atacatorul actioneaza imoral. Folosirea fortei fizice impotriva vointei cuiva nu este etica, ceea ce inseamna ca cooperarea voluntara sau forta defensiva sunt singurele metode acceptabile de schimbare a comportamentului uman. Prin urmare, fiecare individ trebuie sa fie constient de potentialul de a incalca drepturile altora, pe langa protejarea propriilor drepturi.
Drepturile pozitive, drepturile colective si drepturile animalelor nu sunt considerate valabile in cadrul obiectivismului. Drepturile individuale ale obiectivismului sunt pe deplin recunoscute doar in capitalismul laissez-faire. Desi ideologia recunoaste avantajul pe care il ofera societatii, principalul motiv pentru care acest sistem social este laudat este din cauza moralitatii sale.
Autodeterminarea ar trebui sa fie acordata numai societatilor care lupta pentru libertate. Anarhismul nu este recunoscut ca o filozofie politica morala, deoarece guvernul are capacitatea de a controla in mod obiectiv utilizarea fortei fizice si, la randul sau, are responsabilitatea de a proteja drepturile individuale.
Scopul artei pentru obiectivism
Perspectiva obiectivista a artei este ca aceasta serveste scopului de a facilita intelegerea conceptelor prin perceptie. Este vazuta ca o recreare de catre un artist a versiunii lor a realitatii, reprezentand ceea ce ei considera adevarat. Abstractiile care sunt concepute in ganduri concrete, logice, pot fi manifestate fizic pentru a fi percepute. Arta are potentialul de a fi un canal de comunicare usor de consumat si de gandire la judecatile de valoare, morala si etica unui individ. Nu se crede ca este un canal de propaganda sau un mijloc de educatie, deoarece adesea creatia este executata intr-o stare emotionala.
Eforturile creative ale lui Rand au fost prezentate prin lucrarile ei literare. In The Fountainhead , scopul ei a fost sa infatiseze individul ideal si sa infatiseze trasaturile care arata ce este mai bun din umanitate. Definitia ei a artei mari a fost o expresie care amplifica cel mai inalt statut al umanitatii.
Romantismul a fost miscarea artistica despre care Rand credea ca a cuprins acest scop cel mai bine. Desi „romantismul” este de obicei corelat cu emotionalism, majoritatea creatiilor din aceasta scoala de arta au fost subiectiviste din punct de vedere filozofic si se incadreaza in realismul romantic, care nu este in mod inerent emotional.
Rand si-a exprimat filozofia obiectivismului prin forma de arta a scrisului si, prin urmare, a crezut in meritul artei. Estetica este doar una dintre multiplele fatete ale acestei ideologii care promoveaza rationalitatea si forta motrice a ratiunii cunoasterii umane. Cele trei axiome enuntate mai devreme – existenta, constiinta si identitatea – servesc toate drept baza a filozofiei ca fapte adevarate si inevitabile ale realitatii. Rand a dezvoltat obiectivismul bazandu-se pe aceste trei idealuri, iar acest lucru a dus la o filozofie cuprinzatoare care continua sa influenteze domeniile academice, filozofie, economie, afaceri si politica.
