Despre Gorgonele

25

Printre fiintele mitice terifiante care au luat nastere in mitologia greaca se numara gorgonele. Descrierile lor in legende difera, insa detaliile care le separa de alte fiinte raman aceleasi, cele trei surori fiind impodobite cu un par viu din serpi care au fete hidoase. Se spunea ca cei ce le priveau in fata se transformau in stane de piatra vazandu-le uratenia. Din cele trei surori, Medusa era singura muritoare, Euryale si Stheno fiind gorgone nemuritoare. Ele se aflau printre cele mai cunoscute simboluri ale mitologiei grecesti si de aceea se aflau pe multe cladiri si monumente arhitecturale grecesti.

Gorgonele in traditii

Fiintele mitice au fost descrise in nenumarate randuri in povestile legendare. Printre cele mai comune reprezentari ale lor se afla cele in care ele au colti si piele de sarpe. Nu lipsesc insa reprezentarile gorgonelor cu gheare de fier si aripi de aur sau colti de porc mistret. Ele sunt legate prin intermediul oracolelor; cele mai vechi astfel de temple erau protejate de serpi, iar simbolul femeilor hidoase cu piele de sarpe erau asociate acestora. Imaginea lor puternica era folosita si in cazul legendelor si miturilor privitoare la Atena si Zeus, insa si la Sfincsi si Leoaice, cel mai probabil acest lucru avand legatura cu pastrarea anticului in prezent.

Se spune ca gorgonele sunt fiicele zeilor marii, legenda referitoare la zeul marii Porcys si sotia/sora sa Ceto, monstru al marii, fiind cea mai probabila. Homer este autorul celor mai vechi povesti legendare din Europa si el le-a pomenit pe femeile cu pielea de sarpe, una dintre ele fiind simbolul aegisului lui Zeus sau pe scutul lui Agamemnon. Pentru a afla in ce perioada s-a nascut mitul gorgonelor, cercetatorii au incercat sa afle perioada in care a trait Homer si in care a scris Iliada. Aceasta a fost desemnata a fi fost secolul IX inaintea erei noastre. Atunci insa, simbolul gorgonelor era deja unul de insemnatate antica si, deci, precede zeilor clasici.

Gorgonele apar si in Odiseea, aici ele reprezentand monstri ai lumii de dincolo care le tin pe zeitatile inchise in Tartar. Prin secolul VII inaintea erei noastre, Hesiod le inmulteste pe gorgone, aducandu-le la numarul de trei. In Iliada si Odiseea a aparut doar cate o singura gorgona al carei nume era necunoscut. Hesiod este cel care le creeaza legenda, numindu-le fiice ale lui Porcys si Keto si dandu-le nume: Medusa, numita si regina, Euryale cea rapida si Stheno puternica. Casa lor se afla undeva in adancurile oceanului.

Gorgonele apar si in traditia antica, conform lui Euripide ele fiind monstri creati de Gaia. Ea le-a creat pe gorgone pentru a-si ajuta fiii, pe titani, sa recucereasca Olimpul, insa au fost ucise de Atena, care le-a purtat pielea. Abia la inceputul erei noaste, legendele cunoscute in ziua de azi au prins contur. Aceste legende mai apropape de prezent spun ca femeile hade au pielea de sarpe, ca parul lor este format din serpi si ca cine se uita la ele se transforma in stana de piatra.

Ovidiu spune insa ca singura care avea serpi in par era Medusa, iar acest lucru s-a intamplat din cauza Atenei care a pedepsit-o pentru ca a fost a lui Poseidon intr-un templu de-al Atenei. Poseidon fusese atras de parul de aur al Medusei si, tocmai de aceea, zeita a pedepsit-o si i l-a transformat in serpi. In Eneida se spune ca femeile cu pielea de sarpe locuiesc la intrarea in Lumea de Dincolo.

Pe cat de „”Batrani” sunt in mitologie Zeus si Poseidon, pe atat de „batrane” sunt si gorgonele. Numele lor este unul grecesc si se traduce prin „oribilele”. Unii autori sustin chiar ca au gasit dovezi ale simbolurilor gorgonelor inca din perioada neolitica. Si ochii Medusei au o explicatie. Ochii ei stralucitori si mari erau considerati privirea divina, acestia fiind reprezentati de multe ori in cadrul artei vechi. Coltii fiintelor mitice erau de fapt colti ai serpilor si proveneau de fapt din cadrul conceptului de oracol protejat de puterea serpilor.

Puterile gorgonelor

Gorgoneionul din simbolistica greceasca era folosit ca simbol pus pe usi, pereti, ferestre, podele si scuturi pentru a-i proteja pe oameni de rele. Gorgoneionul era de fapt o imagine a fetei gorgone cu serpi in loc de par si colti de sarpe iesind din gura. Aceste simboluri sunt similare acelora folosite de razboinicii chinezi pentru a inlatura blestemele. In mitologia greaca, sangele luat din partea stanga a gorgonei era o otrava puternica pe cand cel luat din partea dreapta servea drept potiune ce aducea mortii la viata.

Gorgonele apar si in mituri mai recente in care regele Polidect l-a trimis pe Perseu pentru a o ucide pe Medusa si a scapa de el. Unii spun insa ca eroul avea sabia lui Hermes si o oglinda in scut de la Atena. In acest fel, el a reusit sa ii taie capul Medusei fara a fi transformat in piatra. Din sangele sau au rasarit mai apoi Pegas si Chrisaor, fiii ei cu Poseidon. Alte legende spun ca din fiecare picatura de sange s-a nascut un sarpe. Capul Medusei, care putea sa transforme pe oricine in stana de piatra, a fost dat zeitei Atena. Ea l-a pus pe scutul pe care i l-a dat mai tarziu lui Zeus. In alte povesti, Perseu sau Atena au folosit capul pentru a-l transforma pe Atlas intr-un munte, legenda aceasta dand nastere muntilor Atlas care tin cerul departe de pamant. Perseu a folosit in cele din urma capul Medusei pentru a-l transfroma pe regele Polidect in stana de piatra cand s-a intors la el.

Gorgonele au reusit sa atraga atentia de fiecare data, asocierea lor cu oracolele si serpii asigurandu-le trainicia in lumea mitica. Aceste fiinte rele au fost inspiratia pentru multe personaje ale unor jocuri si filme, ele fiind nelipsite din ecranizarile legendelor grecesti. Fiinte sarmante, periculoase si schimbatoare, femeile cu pielea de sarpe impresioneaza prin forta lor din legende si stau la baza multor povesti ale eroilor eleni. Nemurirea lor le-a asigurat aparitia in cadrul artei si literaturii universale, atragand totodata si interesul mijloacelor media actuale asupra lor.